Dan Iordachescu ~ Unul dintre cel mai valorosi baritoni ai lumii
O zi cu maestrul ~ DanIordachescu.ro
Despre Dan Iordachescu Premii si distinctii nationale si internationale Citate despre Dan Iordachescu Emisiuni Radio,Tv, Discografie Fotografii Contact









 

Dumnezeu nu mi-a dat arcul, sabia sau pușca să cuceresc lumea. Mi-a dat harul cîntului

La sfîrșitul lunii septembrie, comuna Hlipiceni l-a avut ca oaspete pe celebrul bariton Dan Iordăchescu, unul dintre fiii meleagurilor botoșănene. D-sa a petrecut cîteva zile în această parte a Moldovei, pe care a părăsit-o cu sufletul plin de amintiri, dar nu înainte de a ne răspunde la cîteva întrebări.

Ce-ați simțit cînd, după 51 de ani de absență, ați pășit pe meleagurile natale la Hlipiceni?
Se vorbește despre emoția revederii locurilor copilăriei. Este greu să exprim această emoție la revederea acelor locuri sfinte pentru mine, locurile părinților mei și ale rudelor mele, hăruiți de Dumnezeu cu voce, ca să-mi dea apoi harul mie. Ei, acolo, părinții, bunicii, străbunicii și strămoșii mă însoțeau peste tot și m-au primit cu drag și recunoștință. Ei l-au provocat pe directorul școlii, prof. Vasile Popescu, să mă invite, iar școala din Hlipiceni se numește acum "Dan Iordăchescu". În fața școlii mi s-a înmînat diploma de cetățean de onoare al comunei. Ca să știu, ca să se știe cine am fost, cine sînt și cine voi rămîne.

Și anul trecut ați fost așteptat la sărbătoarea fiilor satului, dar nu ați putut onora invitația...
Nu am reușit să onorez invitația pentru că eram într-un lung turneu în Grecia, cu seminarii și clase de măiestrie la Conservatorul de Stat Macedonian și concerte la Salonic, Veria și Naoussa, împreună cu marele meu prieten grec de origine română maestrul Nikos Astrinidis. M-am dus la Veria să-l reîntîlnesc pe Filip al II-lea, iar la Naoussa, să-l revăd pe Aristotel în grădina lui, unde îl învăța pe Alexandru cel Mare tainele ființei și neființei. Dumnezeu nu mi-a dat arcul, sabia sau pușca să cuceresc lumea. Mi-a dat harul cîntului.

După ce ați primit numeroase titluri și distincții în străinătate și în țară, ce înseamnă pentru dumneavoastră titlul de cetățean de onoare al comunei Hlipiceni?
Faptul că la Salonic, în Grecia, unde am fost în 52 de turnee de operă și concert, mi s-a dat în anul 1981 titlul de cetățean de onoare al orașului înseamnă pentru mine prețuire și recunoștință. Faptul că la 12 septembrie 2005 mi s-a înmînat diploma de cetățean de onoare al localității Hlipiceni înseamnă pentru mine recunoștință și prețuire. Ce am fost s-a dus în timp. Ce sînt se va duce. Ce va rămîne? Și satul, și școala purtînd numele lui Dan Iordăchescu vor spune oamenilor care vor veni că de aici a plecat în lumea întreagă un fiu de-al satului, care a dus prin cînt, simțirea și gîndirea unui plai moldav, pe care nimeni nu-l cunoștea, dar care a dat lumii mulți "escu" ce au deschis porțile neamului lor spre eternitate. Așa cum i-am simțit acum, la Hlipiceni, pe străbunii mei lîngă mine, mă vor simți lîngă ei oamenii care vor veni.

În 56 de ani de activitate, ați avut ocazia să fiți în compania celor mai mari cîntăreți ai lumii: Placido Domingo, Mirella Freni, Renata Scotto, Monserat Caballe și mulți alții. Cît veți continua să mai cîntați?
Am cîntat alături de cei mai mari cîntăreți ai lumii, sub baghetele unor iluștri dirijori, în celebrele săli de operă și concert ale lumii. Amintirile care mă leagă de acele momente nu pot să le ierarhizez. Toate aceste întîmplări, mari și mici, au făurit omul și artistul Dan Iordăchescu. În felul lui, unic. Am cîntat toate genurile muzicii lirice: operă, lied, oratoriu, vocal-simfonic, canțonetă, romanță, muzică populară stilizată, muzică ușoară română și străină. Am cîntat în șapte limbi străine, din care șase le-am vorbit. Am împlinit 75 de ani în iunie 2005 și am cîntat. Și cînt. Sînt singurul cîntăreț din lirica europeană care, la 75 de ani, cîntă performant și convingător, așa cum afirmă criticii muzicali. Am dăruit o parte din har fetelor mele: Raluca a fost actriță de film, Maria Cristina și Sevastia Irina sînt mari cîntărețe de muzică clasică, lirică sau concertistică. Și aceasta era o datorie de împlinit. Cel ce ne judecă știe că am împlinit-o.

Cu ocazia Anului "George Enescu" vi s-a decernat Medalia de aur "In Memoriam George Enescu". Ce semnifică pentru dumneavoastră această distincție?
Muzica vocală de lied și de operă a ilustrului George Enescu, am cîntat-o încă din anul II al Conservatorului "Ciprian Porumbescu" din București. Așa a dorit marele meu dascăl, maestrul Constantin Stroescu, și el moldovean, ieșean. Așa a vrut în primul rînd Dumnezeu. Muzica lui Enescu am cîntat-o în 61 de țări, în peste 85 de metropole, în peste 250 de orașe ale lumii. Medalia de aur jubiliară a mai fost acordată și altor 7 mari muzicieni români. S-a dat ce trebuia să se dea! La noi se întîmplă mai rar pentru că nu se cunosc prea bine valorile românești. Dar mai ales, nu sînt recunoscute și, în consecință, arareori prețuite. S-a făcut o excepție de această dată: la București și la... Hlipiceni.

Maestre Dan Iordăchescu, vă considerați un om împlinit?
Eu cred că un om împlinit este cel care atinge perfecțiunea. Dar perfecțiunea Îi aparține numai lui Dumnezeu. Eu m-am apropiat doar de idealul pe care mi l-a propus destinul. Dacă sînt mulțumit? Atîta timp cît cînt în România și în străinătate la 75 de ani este vrerea destinului meu și mă supun căci destinul, odată împlinit, devine istorie. Îl rog pe bunul Dumnezeu să-mi mai dea ani și puterea de a cînta. Să cînt, să dăruiesc publicului armoniile sferelor cerești și frumusețile acestei lumi, pe care harul divin le-a coborît în sufletul meu. Iar cînd voi pleca, ultimul suflet să fie un sunet muzical...

Diana FLORESCU - Evenimentul de Botosani 06.10.2005


Web site design - Cosmin Neagu